Înțelege legislația privind bonul fiscal în România. Află care sunt sancțiunile pentru neevidențierea vânzărilor și cum poți verifica autenticitatea unui bon.
Bonul fiscal este un document emis de casele de marcat fiscale în România, destinat să ateste efectuarea unei tranzacții comerciale și plata aferentă. Aceasta joacă un rol crucial în sistemul de impozitare și în controlul fiscal, ajutând la prevenirea evaziunii fiscale și la monitorizarea veniturilor realizate de comercianți.
Cadru legislativ
Codul Fiscal reglementează aspectele generale legate de impozite și taxe, inclusiv TVA (Taxa pe Valoare Adăugată), care trebuie evidențiată pe bonul fiscal.
Ordonanța de Urgență nr. 28/1999. Aceasta ordonanță reglementează obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale de către agenții economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit, contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul și a serviciilor prestate direct către populație.
Ordinul nr. 3296/2017. Acest ordin stabilește normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 28/1999, detaliind modul de utilizare și programare a aparatelor de marcat electronice fiscale, precum și conținutul minim obligatoriu al bonului fiscal.
Elemente obligatorii ale bonului fiscal
Un bon fiscal valid în România trebuie să conțină următoarele informații:
- Denumirea și adresa comerciantului.
- Codul de identificare fiscală (CUI) al comerciantului.
- Data și ora emiterii bonului.
- Numărul bonului fiscal.
- Denumirea și cantitatea produselor sau serviciilor.
- Prețul unitar și valoarea totală a tranzacției, inclusiv TVA.
- Codul casei de marcat.
- Obligațiile Comercianților
Utilizarea caselor de marcat fiscal
Comercianții trebuie să utilizeze doar aparate de marcat electronice fiscale autorizate.
Emiterea bonului fiscal
Este obligatorie emiterea unui bon fiscal pentru fiecare tranzacție efectuată, indiferent de valoarea acesteia.
Transmiterea datelor
Casele de marcat moderne trebuie să fie conectate la sistemul ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală) pentru transmiterea automată a datelor despre vânzări.
Amenzi și sancțiuni
Nerespectarea obligațiilor privind emiterea bonurilor fiscale și utilizarea caselor de marcat poate atrage sancțiuni severe, inclusiv:
- Amenzi contravenționale.
- Suspendarea activității comerciale.
- Confiscarea sumelor rezultate din vânzări nefiscalizate.
Bonul fiscal și consumatorii
Consumatorii trebuie să solicite și să păstreze bonul fiscal pentru a putea returna produse, pentru garanție, și pentru a participa la loterii fiscale organizate de stat.
Păstrarea și solicitarea bonurilor fiscale contribuie la combaterea evaziunii fiscale și la susținerea unui sistem fiscal echitabil.
Bonul fiscal este un instrument esențial în cadrul fiscal din România, având rolul de a asigura transparența și corectitudinea tranzacțiilor comerciale, precum și colectarea eficientă a taxelor și impozitelor.
Relația dintre bon și factură
Factură – Definiție și utilizare
Factura este un document contabil care atestă o tranzacție comercială, fie că este vorba de vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, și poate fi emisă atât între firme (B2B), cât și către consumatori finali (B2C). Factura este necesară în mod special în relațiile comerciale care implică deducerea TVA-ului și pentru evidențierea mai detaliată a tranzacției.
Elemente obligatorii la o factură
Conform Codului Fiscal din România, o factură trebuie să conțină:
- Data emiterii.
- Un număr de identificare unic alocat de furnizor.
- Denumirea și adresa completă a furnizorului și beneficiarului.
- Codul de înregistrare în scopuri de TVA al furnizorului și, dacă este cazul, al beneficiarului.
- Descrierea produselor livrate sau a serviciilor prestate.
- Cantitatea și prețul unitar al produselor sau serviciilor.
- Valoarea totală a tranzacției.
- Valoarea TVA-ului aferent, specificată distinct.
- Baza de impozitare pentru fiecare cotă de TVA.
Reglementări
- Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015).
- Ordinul ANAF nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile.
Diferențe cheie între bonul fiscal și factură
- Destinație:
- Bonul Fiscal: Folosit în principal în vânzările cu amănuntul către consumatori finali.
- Factura: Folosită atât în tranzacțiile B2B cât și B2C, în special când se dorește deducerea TVA-ului.
- Detalii și complexitate:
- Bonul Fiscal: Conține detalii sumare ale tranzacției.
- Factura: Conține detalii extinse și specifice necesare pentru evidența contabilă și fiscală.
- Reglementare și control:
- Bonul Fiscal: Reglementat strict prin utilizarea caselor de marcat fiscale și transmiterea datelor către ANAF.
- Factura: Reglementată prin Codul Fiscal și ordinele ANAF, cu obligația de a include informații detaliate.
- Deducerea TVA:
- Bonul Fiscal: Nu permite deducerea TVA pentru firme (cu excepția unor situații specifice, dacă bonul fiscal include codul fiscal al beneficiarului).
- Factura: Permite deducerea TVA în tranzacțiile B2B.
Tipărirea facturilor
Facturile pot fi tipărite pe suport de hârtie sau emise în format electronic, în conformitate cu legislația românească. Facturile electronice trebuie să respecte anumite condiții de autentificare și integritate, utilizând semnătura electronică avansată sau alte metode de verificare a autenticității.
Bonul fiscal și factura sunt documente esențiale în activitatea economică, fiecare având roluri și specificații distincte. Respectarea normelor legale privind emiterea și utilizarea acestora este crucială pentru conformitatea fiscală și contabilă a firmelor.
Consultanții Docentris sunt mereu alături de tine pentru a vă recomanda cel mai fiabil echipament pentru tipărirea facturilor din compania ta.
Contactează-ne la adresa de email sau la numărul de telefon, 0751.016.607, echipa noastră de consultanți vă vor propune cea mai bună soluție de echipament pentru a tipări facturile primite sau emise în cadrul companiei tale.